widgeo.net

11 noiembrie 2013

Sfântul Ardealului cîntat de poeţi...



Vieţuirea şi nevoinţa sa pilduitoare a făcut ca poporul credincios nu doar să-i recunoască sfinţenia venind să se-nchine la locul unde odihneşte întru veşnicie părintele arhimandrit †Arsenie Boca ci, mai mult, fiecare credincios căutînd înspre adîncurile sufletului după cîte o ofrandă pentru Sfântul Ardealului atît de adorat, atît de drag românilor din toate colţurile ţării... Unii i-au ţinut vie amintirea, prin mărturisirile lor, aceştia fiind foarte numeroşi, înmulţindu-se, chiar, în vremurile acestea cînd din ce în ce mai des se vorbeşte despre lucrarea minunată a sfântului nostru drag cu cei care, cu credinţă, caută spre mănăstirea Prislop, locul devenit fără drept de tăgadă Ierusalimul plaiurilor mioritice înţesat zilnic de sute şi mii de pelerini care caută alinare sufletească şi trupească înălţînd rugăciuni către părintele Arsenie... Alţii, aproape la fel de numeroşi, se întîlnesc în adunări la care sunt bineveniţi toţi cei care caută spre cele moştenite de la părintele Arsenie Boca, simpozioanele şi conferinţele de la noi din ţară şi de peste hotarele României ilustrînd mereu, în tuşe noi, adesea inedite, icoana celui mai venerat părinte al ortodoxiei noastre, chiar dacă mai marii clerului încă nu recunosc ceea ce a confirmat pe deplin poporul, ba chiar unii, uimitor de mulţi, se feresc să-i rostească numele în spaţiul public, şuşotind pe la dos, ce-i drept, vorbe de laudă, dealtfel cuvenite la adresa arhanghelului de la Prislop. Cineva, chiar, s-a învrednicit să încropească un acatist despre care deşi se spune că "este necanonic" este pe buzele şi în sufletele miilor, poate a zecilor, a sutelor de mii de credincioşi care, astfel, nu doar că îi poartă vie memoria părintelui ci, mai mult, nu încetează a se ruga la cel care a făgăduit că de-acolo, din Împărăţia lui Dumnezeu, ne va ajuta mai mult decît a putut să o facă atîta vreme cît a fost printre noi (nu doar în duh)... În fine, de luat în seamă mai este tagma iconarilor, unii chiar "de ocazie", care îndrăznesc să ilustreze chipul minunat, înflăcărat de lumina credinţei a părintelui Arsenie Boca cel care, iată, nu a scăpat nici poeţilor, inspiraţi de figura aproape legendară de-acum a celui care, profetic, ne-a asigurat înainte să se nască în Cer că "ţara va lua foc de la Prislop"! Adică, tocmai ceea ce trăim acum, ceea ce s-a confirmat în cei aproape 24 de ani care s-au scurs de la acel sfîrşit de noiembrie a anului 1989, de atunci de cînd naţia românească atît de sărăcită şi de subjugată de ai săi conducători s-a îmbogăţit cu încă un sfînt, părintele Arsenie Boca fiind nu doar speranţa noastră că va mijloci pentru noi ci şi raza aceea de lumină în măsură să ne scoată din deznădejde, arătîndu-ne care este, în fapt, Cărarea Împărăţiei...


Nădejdea-n Tine, Sfinte…

Părinte Arsenie, Îți scriu din nou poem…
Și pun scâncitul lacrimei, în slovă, 
De crucea ta sfios ne-apropiem,
Nădejdea-n Tine, Sfinte, ne e provă!

Ne ești corăbier, ne ești părinte,
Ești sfântă gazdă, acolo, la Prislop,
Mormântul tău e sfânt, între morminte,
Ești crin sfinţit, ești freamătul de plop!

Te rog, te strig, te chem, aici, departe,
Tu poți veni... Pe noi să ne găsești!
Păcatu-adânc de tine mă desparte,
Dar Tu mă ierți, din nou, că mă iubești!

Învață-mă să fiu ca Tine, dreaptă!
Cu har, adună-mi pașii-n Raiul Tău
De mână du-mă, treaptă după treaptă,
Și curgă lacrima, din ochii mei, pârău!

Că de-ai fi Tu, stăpânul casei mele,
M-aș face punte-n calea veșniciei
Din rugăciuni, aș face mii de stele
Drumul mi-ar fi, Cărarea Împărăției!

(poem de Violeta Cîmpan)





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu