widgeo.net

25 noiembrie 2013

Rugăciune în comun către părintele †Arsenie Boca




Pînă joi seara (spre vineri), cînd se-mplinesc 24 de ani de la naşterea-n Cer a părintelui †Arsenie Boca, vă invit la o RUGĂCIUNE ÎN COMUN, la cumpăna dintre zile, cu pornire chiar de astăzi, luni, 25 noiembrie, ora 23,45. Astfel, în fiecare dintre zilele enunţate, respectiv luni, marţi şi miercuri, pînă în ziua ajunului pomenirii Părintelui Arsenie Boca (28 Noiembrie), să plecăm genunchii rostind această salbă de rugăciuni (click AICI) pentru PAZA BUNĂ A HOTARELOR ROMÂNIEI, PENTRU A FI FERIŢI DE VRĂJMAŞII ŞI VRĂJMĂŞIILE DE TOT FELUL, PENTRU MINTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE CONDUCĂTORILOR NOŞTRI ŞI PENTRU LUMINAREA POPORULUI, PENTRU ÎNTĂRIREA TUTUROR ÎN CREDINŢĂ...  Aşadar, cu ajutorul lui Dumnezeu şi a sfîntului nostru părinte Arsenie Boca, în seara aceasta prima rugăciune în comun, ultima fiind programată pentru ziua de miercuri, ora 23,45, respectiv 27 spre 28 noiembrie. Cine doreşte să se alăture acestei iniţiative să o facă, vă aşteptăm cu drag, cu cît vom fi mai mulţi, cu atît şi puterea rugăciunii noastre va fi mai mare…  DOAMNE-AJUTĂ :) 

12 noiembrie 2013

24 de ani de mîngîiere şi speranţă cu părintele †Arsenie Boca...


Mai sunt doar cîteva zile pînă la data la care, în urmă cu 24 de ani, părintele Arsenie Boca se năştea în Cer, lăsîndu-ne nouă, următorilor, îndemnul de a nu ne abate de la Cărarea Împărăţiei... 28 noiembrie, ca-n fiecare an, va aduna, cu siguranţă, potop de lume, mii, zeci de mii de credincioşi, poate, care, de fiecare dată vin la mănăstirea Prislop să se întărească în purcederea lor către mîntuire în acest binecuvîntat loc unde Sfântul Ardealului odihneşte întru Domnul, cel care, prin sfinţenia sa (dovedită din plin şi peste măsura vredniciei noastre, în aceşti ani de cînd este cu noi în duh),  a făcut din aşezămîntul monahal ocrotit de culmile Silivaşului de Hunedoara un autentic Ierusalim al Ortodoxiei din spaţiul românesc...  

11 noiembrie 2013

Sfântul Ardealului cîntat de poeţi...



Vieţuirea şi nevoinţa sa pilduitoare a făcut ca poporul credincios nu doar să-i recunoască sfinţenia venind să se-nchine la locul unde odihneşte întru veşnicie părintele arhimandrit †Arsenie Boca ci, mai mult, fiecare credincios căutînd înspre adîncurile sufletului după cîte o ofrandă pentru Sfântul Ardealului atît de adorat, atît de drag românilor din toate colţurile ţării... Unii i-au ţinut vie amintirea, prin mărturisirile lor, aceştia fiind foarte numeroşi, înmulţindu-se, chiar, în vremurile acestea cînd din ce în ce mai des se vorbeşte despre lucrarea minunată a sfântului nostru drag cu cei care, cu credinţă, caută spre mănăstirea Prislop, locul devenit fără drept de tăgadă Ierusalimul plaiurilor mioritice înţesat zilnic de sute şi mii de pelerini care caută alinare sufletească şi trupească înălţînd rugăciuni către părintele Arsenie... Alţii, aproape la fel de numeroşi, se întîlnesc în adunări la care sunt bineveniţi toţi cei care caută spre cele moştenite de la părintele Arsenie Boca, simpozioanele şi conferinţele de la noi din ţară şi de peste hotarele României ilustrînd mereu, în tuşe noi, adesea inedite, icoana celui mai venerat părinte al ortodoxiei noastre, chiar dacă mai marii clerului încă nu recunosc ceea ce a confirmat pe deplin poporul, ba chiar unii, uimitor de mulţi, se feresc să-i rostească numele în spaţiul public, şuşotind pe la dos, ce-i drept, vorbe de laudă, dealtfel cuvenite la adresa arhanghelului de la Prislop. Cineva, chiar, s-a învrednicit să încropească un acatist despre care deşi se spune că "este necanonic" este pe buzele şi în sufletele miilor, poate a zecilor, a sutelor de mii de credincioşi care, astfel, nu doar că îi poartă vie memoria părintelui ci, mai mult, nu încetează a se ruga la cel care a făgăduit că de-acolo, din Împărăţia lui Dumnezeu, ne va ajuta mai mult decît a putut să o facă atîta vreme cît a fost printre noi (nu doar în duh)... În fine, de luat în seamă mai este tagma iconarilor, unii chiar "de ocazie", care îndrăznesc să ilustreze chipul minunat, înflăcărat de lumina credinţei a părintelui Arsenie Boca cel care, iată, nu a scăpat nici poeţilor, inspiraţi de figura aproape legendară de-acum a celui care, profetic, ne-a asigurat înainte să se nască în Cer că "ţara va lua foc de la Prislop"! Adică, tocmai ceea ce trăim acum, ceea ce s-a confirmat în cei aproape 24 de ani care s-au scurs de la acel sfîrşit de noiembrie a anului 1989, de atunci de cînd naţia românească atît de sărăcită şi de subjugată de ai săi conducători s-a îmbogăţit cu încă un sfînt, părintele Arsenie Boca fiind nu doar speranţa noastră că va mijloci pentru noi ci şi raza aceea de lumină în măsură să ne scoată din deznădejde, arătîndu-ne care este, în fapt, Cărarea Împărăţiei...


Nădejdea-n Tine, Sfinte…

Părinte Arsenie, Îți scriu din nou poem…
Și pun scâncitul lacrimei, în slovă, 
De crucea ta sfios ne-apropiem,
Nădejdea-n Tine, Sfinte, ne e provă!

Ne ești corăbier, ne ești părinte,
Ești sfântă gazdă, acolo, la Prislop,
Mormântul tău e sfânt, între morminte,
Ești crin sfinţit, ești freamătul de plop!

Te rog, te strig, te chem, aici, departe,
Tu poți veni... Pe noi să ne găsești!
Păcatu-adânc de tine mă desparte,
Dar Tu mă ierți, din nou, că mă iubești!

Învață-mă să fiu ca Tine, dreaptă!
Cu har, adună-mi pașii-n Raiul Tău
De mână du-mă, treaptă după treaptă,
Și curgă lacrima, din ochii mei, pârău!

Că de-ai fi Tu, stăpânul casei mele,
M-aș face punte-n calea veșniciei
Din rugăciuni, aș face mii de stele
Drumul mi-ar fi, Cărarea Împărăției!

(poem de Violeta Cîmpan)