† 104 ani de cînd bunul Dumnezeu ni L-a dăruit nouă pe "Sfîntul Ardealului"...

Cu cît se scurg zilele și se înmulțesc în dreptul cifrei care marchează fie numărul anilor împliniți de la nașterea iubitului nostru părinte Arsenie Boca, fie cei adunați de la nașterea sa în Cer, amploarea faptelor consemnate în jurul acestui nume de referință al ortodoxiei din spațiul românesc crește, cu fiecare întîmplare, cu fiecare mărturisire, cu fiecare minune, știută și neștiută, pentru că, da, se-ntîmplă minuni! Părintele nostru iubit se ține de vorba pe care ne-a lăsat-o cu oarece vreme înainte de a se muta la Cer și mijlocește pentru noi către Marile Puteri Divine, pentru toți cei care îl roagă să-i ajute, cu smerenie și cu multă/bună credință... 

Din păcate, însă, din acest tablou nu lipsesc amatorii de SF-uri și clevetitorii care dintr-o necurmată nepricepere și/sau gelozie față de faptele și minunile săvîrșite fie-n viață, fie de cînd duhovnicul de la Prislop este alături de noi, neîncetat, în duh, aceștia, spuneam, sunt nelipsiți din anturajul cotidian al "fenomenului Arsenie Boca", practic nefiind altceva decît niște catalizatori ai credinței celor care aleargă cu încredere să ceară ajutorul acestui ocrotitor al românilor. Postarea de față, spre bucuria nevrednicului care (vă) scrie aceste rînduri, se încadrează în categoria dezbaterilor lămuritoare, chiar luminătoare aș spune în acest context, în care parcă prea mulți și prea de unde nu te mai aștepți vin să hulească numele părintelui Arsenie Boca arătînd chiar amenințător cu degetul spre cei care-l caută la mănăstirea Prislop, sau așa, în taină, prin rugăciunile lor. 
Așadar, acest dialog care este de fapt o întreagă emisiune transmisă pe canalul național B1 TV vine cu opinii clare, clarificatoare și ziditoare, întîlnirea avînd loc în ajunul datei de 29 septembrie 2014, în preajma împlinirii a 104 ani de la nașterea acestui stîlp al ortodoxiei din spațiul spiritual românesc...   

Mulţămim pentru zăbovire...

Mai poftiţi pe la noi...  

Nu mi-am propus să număr trecătorii virtuali care poposesc pe pagina web dedicată de către nevrednicul care scrie aceste rînduri iubitului nostru părinte Arsenie Boca, nu, niciodată nu am stat să număr sau să zac sub ispita LIKE-urilor, aici, sau pe oriunde am îndrăznit cu cîte o lucrare întru slava lui Dumnezeu.  Cu toate acestea, însă, aş minţi dacă nu aş mărturisi (cu aceeaşi sinceritate) faptul că mă bucur nespus de mult să constat că lucrarea mea nu este zadarnică şi că aceasta îi adună, aşa, pas cu pas, pe cei rîvnitori întru zidirea cea de fiinţă pentru că, da, scopul meu declarat, ori de cîte ori am pus temelie unei astfel de lucrări, a fost şi va rămîne acela de a ne aduna în numele Domnului, pentru a ne împărtăşi (şi pe această cale) temeiurile învăţăturii ce luminează minunata noastră ORTODOXIE şi pe credincioşii care se-nchină în sfintele lăcaşuri ortodoxe.  De ce am simţit nevoia ACUM să împărtăşesc aceste gînduri cu frăţiile voastre, pentru că, iată, după exact o lună de zile de cînd am înregistrat cu mare bucurie pragul de 10.000 de vizitatori, atenţie, doar din România, într-un interval relativ scurt de timp, după cum spuneam, iată că acestei cifre s-au mai adăugat încă 1.000 de suflete care au ajuns să poposească pe pagina dedicată iubitului nostru părinte...  Pentru mine, acest lucru nu face decît să mă-ntărească, nu face decît să mă gîndesc să fiu mai vrednic în lucrarea mea pentru ca toţi cei care doresc să afle repere temeinice despre cel pe care cu drag îl purtăm în inimile noastre ca fiind SFÎNTUL ARDEALULUI, pentru toţi aceşti căutători şi pentru cei care le vor lua urma să le fiu de folos cu cît mă pricep eu, dar, atenţie mare la sublinierea mea: fără  nici cel mai mic rabat de la RIGOARE, de la ECHILIBRUL cu care trebuie prezentat acest mare duhovnic al neamului românesc în legătură cu care, nu ştiu de ce, s-a stîrnit aşa o “modă” ce presupune a spune de toate pentru toţi, uneori trecînd cu nonşalanţă de nişte limite care fac diferenţa între lucrul făcut cu măsură, întru folos duhovnicesc şi o folcloristică din păcate ajunsă bun de larg consum!
Acum, revenind la pricina acestei bucurii, anume aceea a înregistrării cifrei de 11.000 de vizitatori din interiorul hotarelor României care au poposit pe blogul nostru, ca şi data trecută, cînd am socotit 10.000 de vizitatori, nu am decît a vă mulţumi tuturor celor care aţi avut încredere în această lucrare, cu promisiunea vredniciei şi pe viitor, ba, aş spune, chiar la alte cote de exigenţă şi chiar într-un ritm mai alert al prezentării informaţiilor folositoare domniilor voastre despre părintele Arsenie Boca, cel care a îngăduit şi a sporit în timp lucrarea nevrednicului truditor, cu ajutorul său făgăduit prin vorbele lăsate nouă moştenire înainte să se nască în Ceruri, prin care duhovnicul de la Prislop ne asigură spunînd: “Eu ma duc, dar de acolo de unde voi fi, am sa va ajut mai mult ca si pana acum”…  Doamne-ajută, cu pace şi bune pricini de astfel de (re)întîlniri, iar dacă socotiţi de folos duhovnicesc truda celui care scrie aceste rînduri, căutaţi să aduceţi şi pe alţii la această webadresă pentru a se îmbogăţi de lumina învăţăturii şi a faptelor de viaţă ce poartă numele Ieromonah Arsenie Boca, care, deşi nu a fost canonizat încă, este evident că în prezent este cel mai iubit duhovnic al românilor de pretutindeni...  

MOARTEA CARE DOBÎNDEŞTE ÎNVIEREA...

Iubitul nostru părinte †Arsenie Boca spunea că "Prin Sfînta Cruce, prin suferinţa unei RĂSTIGNIRI în viaţă, se intră în Împărăţia lui Dumnezeu... Şi se intră cu atît mai sigur, cu cît răbdăm o răstignire nedreaptă!"...  Mai multe despre Cruce şi Înviere, bucuraţi-vă citind cuvîntul iubitului nostru părinte intitulat "Moartea care dobîndeşte Învierea", cuvînt rostit la Mănăstirea Prislop în ziua de 25 Aprilie 1949...

HRISTOS A ÎNVIAT, BUCURIA MEA...  

Această frescă, care reprezintă "Învierea Domnului", unica din cîte cunosc pictată în 3D, poate fi admirată în biserica "Sfîntul Ierarh Nicolae" din satul Drăgănescu/Giurgiu, pentru cei care nu ştiu (încă) fiind creaţia de excepţie a iubitului nostru părinte †Arsenie Boca, duhovnicul care odihneşte întru Domnul la mănăstirea Prislop din Ţara Haţegului/Hunedoara

Colind la Prislop...

Colind la Prislop...
(poem de Vasile Danci Moroşanu)

În seara asta nu se cîntă
În seara asta, colindăm...
Căci am lipsit, de vreme multă,
Cu fapte bune să-ţi urăm...

Aşa cum tu, mereu, părinte, 
Ne-ai îndemnat, de-atîtea ori,
Să facem stele din cuvinte,
Şi gînduri bune, din ninsori.

Iar din amieze, blînde raze
Să mîngîie pe-al tău mormînt,
Dintr-ale sufletului oaze
Lucrarea bună-n Duhul Sfînt...

Acum, că iar veni Crăciunul,
Ne-am primenit şi îndrăznim
Smeriţi copii, unul şi unul,
La tine, iar, cu toţi venim,

S-aducem pace şi prinos
Din tot ce-am adunat, părinte,
Urmînd îndemnul lui Hristos
Cu care mergem, înainte!

Iar de va fi să ne primeşti
Veni-vom iarăşi, în Ajun,
Şi la alt an, iar de voieşti,
Să ne fii nouă Sfînt Crăciun...

Mărturisiri în prag de centenar cu Dna. Aspazia Oţel Petrescu

Odată cu postarea de faţă vă invităm să urmăriţi un interviu televizat cu mărturisiri ale Dnei. Aspazia Oţel Petrescu, la aniversarea celor 90 de ani de viaţă, un dialog în care cea care a avut bucuria să-l cunoască pe iubitul nostru părinte †Arsenie Boca vorbeşte despre această minunată întîlnire (după min. 13:15) şi despre cît de mult a cîntărit în contextul întîmplărilor ulterioare acestei întîlniri faptul că a primit binecuvîntare de la SFÎNTUL ARDEALULUI într-un moment de cumpănă din viaţa tinerei studente, pe atunci, Aspazia Oţel, care, prin mila lui Dumnezeu, la cei 90 de ani împliniţi în data de 9 decembrie 2013, se numără în prezent printre puţinii supravieţuitori ai temniţelor comuniste...

File de istorie post-comunistă...

Doamna Aspazia Oțel Petrescu, la cumpăna anilor...

Astăzi, 9 Decembrie 2013, în istoria post-comunistă a României noastre eterne și din ce în ce mai puțin fascinantă s-a mai întors o filă... Undeva, într-un tîrg de provincie, în urbea mușatină a Romanului, județul Neamț, într-o discreție și o smerenie copleșitoare, Doamna Aspazia Oțel Petrescu a sărbătorit împlinirea unei vîrste minunate, de Dumnezeu binecuvîntată, eveniment de care generațiile viitoare vor ține de bună seamă cont, asta în contextul în care doamna Aspazia este, se știe bine, unul dintre puținii supraviețuitori ai temnițelor comuniste, între foarte puținii aflați în viață dintre cei care l-au cunoscut pe părintele †Arsenie Boca, o comoară de om pe care suferința l-a făcut să urce treptele înduhovnicirii, care, de la înălțimea celor 90 de ani împliți astăzi,  adună  amintiri numai bune de dat pildă mai ales tinerilor, dar și nouă, tuturor, pentru ca, întăriți de exemplul acestui vrednic supraviețuitor, să putem răzbi prin istoria care tinde a se repeta, demni, neîncovoiați și, mai ales, cu credința în Dumnezeu, drept călăuză… 

 



...nici tinerii nu au uitat de această minunată zi!

Duhul părintelui Arsenie Boca în ținutul mușatinilor...

Rugăciune în comun către părintele †Arsenie Boca

Pînă joi seara (spre vineri), cînd se-mplinesc 24 de ani de la naşterea-n Cer a părintelui †Arsenie Boca, vă invit la o RUGĂCIUNE ÎN COMUN, la cumpăna dintre zile, cu pornire chiar de astăzi, luni, 25 noiembrie, ora 23,45. Astfel, în fiecare dintre zilele enunţate, respectiv luni, marţi şi miercuri, pînă în ziua ajunului pomenirii Părintelui Arsenie Boca (28 Noiembrie), să plecăm genunchii rostind această salbă de rugăciuni (click AICI) pentru PAZA BUNĂ A HOTARELOR ROMÂNIEI, PENTRU A FI FERIŢI DE VRĂJMAŞII ŞI VRĂJMĂŞIILE DE TOT FELUL, PENTRU MINTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE CONDUCĂTORILOR NOŞTRI ŞI PENTRU LUMINAREA POPORULUI, PENTRU ÎNTĂRIREA TUTUROR ÎN CREDINŢĂ...  Aşadar, cu ajutorul lui Dumnezeu şi a sfîntului nostru părinte Arsenie Boca, în seara aceasta prima rugăciune în comun, ultima fiind programată pentru ziua de miercuri, ora 23,45, respectiv 27 spre 28 noiembrie. Cine doreşte să se alăture acestei iniţiative să o facă, vă aşteptăm cu drag, cu cît vom fi mai mulţi, cu atît şi puterea rugăciunii noastre va fi mai mare…  DOAMNE-AJUTĂ :) 

Paşi pe Cărarea Împărăţiei...

Cuvînt de învăţătură

24 de ani de mîngîiere şi speranţă cu părintele †Arsenie Boca...

Mai sunt doar cîteva zile pînă la data la care, în urmă cu 24 de ani, părintele †Arsenie Boca se năştea în Cer, lăsîndu-ne nouă, următorilor, îndemnul de a nu ne abate de la Cărarea Împărăţiei... 28 noiembrie, ca-n fiecare an, va aduna, cu siguranţă, potop de lume, mii, zeci de mii de credincioşi, poate, care, de fiecare dată vin la mănăstirea Prislop să se întărească în purcederea lor către mîntuire în acest binecuvîntat loc unde Sfântul Ardealului odihneşte întru Domnul, cel care, prin sfinţenia sa (dovedită din plin şi peste măsura vredniciei noastre, în aceşti ani de cînd este cu noi în duh),  a făcut din aşezămîntul monahal ocrotit de culmile Silivaşului de Hunedoara un autentic Ierusalim al Ortodoxiei din spaţiul românesc...  

Sfântul Ardealului cîntat de poeţi...

Vieţuirea şi nevoinţa sa pilduitoare a făcut ca poporul credincios nu doar să-i recunoască sfinţenia venind să se-nchine la locul unde odihneşte întru veşnicie părintele arhimandrit †Arsenie Boca ci, mai mult, fiecare credincios căutînd înspre adîncurile sufletului după cîte o ofrandă pentru Sfântul Ardealului atît de adorat, atît de drag românilor din toate colţurile ţării... Unii i-au ţinut vie amintirea, prin mărturisirile lor, aceştia fiind foarte numeroşi, înmulţindu-se, chiar, în vremurile acestea cînd din ce în ce mai des se vorbeşte despre lucrarea minunată a sfântului nostru drag cu cei care, cu credinţă, caută spre mănăstirea Prislop, locul devenit fără drept de tăgadă Ierusalimul plaiurilor mioritice înţesat zilnic de sute şi mii de pelerini care caută alinare sufletească şi trupească înălţînd rugăciuni către părintele Arsenie... Alţii, aproape la fel de numeroşi, se întîlnesc în adunări la care sunt bineveniţi toţi cei care caută spre cele moştenite de la părintele Arsenie Boca, simpozioanele şi conferinţele de la noi din ţară şi de peste hotarele României ilustrînd mereu, în tuşe noi, adesea inedite, icoana celui mai venerat părinte al ortodoxiei noastre, chiar dacă mai marii clerului încă nu recunosc ceea ce a confirmat pe deplin poporul, ba chiar unii, uimitor de mulţi, se feresc să-i rostească numele în spaţiul public, şuşotind pe la dos, ce-i drept, vorbe de laudă, dealtfel cuvenite la adresa arhanghelului de la Prislop. Cineva, chiar, s-a învrednicit să încropească un acatist despre care deşi se spune că "este necanonic" este pe buzele şi în sufletele miilor, poate a zecilor, a sutelor de mii de credincioşi care, astfel, nu doar că îi poartă vie memoria părintelui ci, mai mult, nu încetează a se ruga la cel care a făgăduit că de-acolo, din Împărăţia lui Dumnezeu, ne va ajuta mai mult decît a putut să o facă atîta vreme cît a fost printre noi (nu doar în duh)... În fine, de luat în seamă mai este tagma iconarilor, unii chiar "de ocazie", care îndrăznesc să ilustreze chipul minunat, înflăcărat de lumina credinţei a părintelui Arsenie Boca cel care, iată, nu a scăpat nici poeţilor, inspiraţi de figura aproape legendară de-acum a celui care, profetic, ne-a asigurat înainte să se nască în Cer că "ţara va lua foc de la Prislop"! Adică, tocmai ceea ce trăim acum, ceea ce s-a confirmat în cei aproape 24 de ani care s-au scurs de la acel sfîrşit de noiembrie a anului 1989, de atunci de cînd naţia românească atît de sărăcită şi de subjugată de ai săi conducători s-a îmbogăţit cu încă un sfînt, părintele Arsenie Boca fiind nu doar speranţa noastră că va mijloci pentru noi ci şi raza aceea de lumină în măsură să ne scoată din deznădejde, arătîndu-ne care este, în fapt, Cărarea Împărăţiei...

Nădejdea-n Tine, Sfinte…

Părinte Arsenie, Îți scriu din nou poem…
Și pun scâncitul lacrimei, în slovă, 
De crucea ta sfios ne-apropiem,
Nădejdea-n Tine, Sfinte, ne e provă!

Ne ești corăbier, ne ești părinte,
Ești sfântă gazdă, acolo, la Prislop,
Mormântul tău e sfânt, între morminte,
Ești crin sfinţit, ești freamătul de plop!

Te rog, te strig, te chem, aici, departe,
Tu poți veni... Pe noi să ne găsești!
Păcatu-adânc de tine mă desparte,
Dar Tu mă ierți, din nou, că mă iubești!

Învață-mă să fiu ca Tine, dreaptă!
Cu har, adună-mi pașii-n Raiul Tău
De mână du-mă, treaptă după treaptă,
Și curgă lacrima, din ochii mei, pârău!

Că de-ai fi Tu, stăpânul casei mele,
M-aș face punte-n calea veșniciei
Din rugăciuni, aș face mii de stele
Drumul mi-ar fi, Cărarea Împărăției!

(poem de Violeta Cîmpan)

Atenție mare la "mărturisitorii" mincinoși!

Toată lumea vrea în cârca părintelui...

La Vața, pe urmele părintelui Arsenie Boca...  

Toată lumea urcă de-acum în cîrca sfîntului nostru părinte, doar, doar, aşa, se pot şi ei vedea (de departe), puţini (chiar, sau, mai ales, pe-aici, în mediul virtual!) fiind cei care pun sub semnul evlaviei orice gest, orice acţiune publică care se leagă de Sfîntul Ardealului... Iată încă o mostră (acest articol din "Adevărul") în care autorul îmbină propria-i imaginație cu repre reale, ducînd, astfel, credulii în eroare... NU AVEM NEVOIE DE ASTFEL DE "MĂRTURISITORI", sau eu, cel puțin, nu am nevoie de șmecheri și de farisei care (mai mult) se folosesc de numele părintelui Arsenie Boca, fie că sunt ei semnatari de articole "de interes", fie că sunt făcători de filme, iconari, chiar, și alte categorii care-și trag osîndă sufletului asociind ceva, CU ORICE PREȚ, cu numele iubitului nostru părinte. Iar ca să mă justific nițel (apropo de articolul în cauză, apărut sub semnătura numitului Daniel Guță,  pare-se un “corespondent local”), vă spun, în calitate de jurnalist de data aceasta, că un astfel de material trebuie să fie însoțit, la vedere, OBLIGATORIU, măcar de 3-4 poze, dacă nu chiar de un scurt fotoreportaj, or așa ceva, precum veți vedea, nu există ?! Dacă, totuși, doriți să ajungeți la Vața de Sus, pe urmele părintelui Arsenie Boca, se poate: faceți doar click AICI. Iar, ca idee, grijă mare ce luați de bun!!!