Profetiile parintelui Arsenie Boca

Flacăra din furtună:  

Întîlnirea providențială a Dnei. Aspazia Oțel Petrescu cu părintele Arsenie Boca...

Mai bogati cu un sfant...

Parintele Iustin Parvu, de la Manastirea Petru Voda, a plecat in Rai...

Anul 2013: la cumpana lui Ciresar, VOIEVODUL ORTODOXIEI ROMANESTI - Arhim. Iustin Parvu a fost chemat la Cer, lasandu-i pe cei ravnitori intru Hristos cu inimile cernite de tristete, insa luminate de bucuria faptului ca acolo, sus, langa Parintele Arsenie Boca, am mai sporit cu un sfant...
Bunul Dumnezeu sa-i odihneasca!

Părintele Arsenie Boca şi rădăcina durerii noastre

 "Am vrut să pun mîna pe RĂDĂCINA DURERII, care nu este alta decît PĂCATUL, rugîndu-mă pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici... Aud deodată în urechea dinăuntru înfruntarea amarnică: <<Nu te ruga de Mine să le dau pace, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările, dacă mai vor să vadă PACE pe pămînt...>>" (Părintele Arsenie Boca)

Cu Sfântul Ardealului pe CĂRAREA ÎMPĂRĂŢIEI...

Parintele Arsenie Boca nu a fost doar bun mijlocitor credinciosilor în înţelegerea învăţăturilor adînci ale Sfinţilor Părinţi, ci a fost el însuşi un iscusit scriitor duhovnicesc… Deşi toate scrierile sale au circulat în manuscris, încă din timpul vieţii, acestea au fost publicatate abia postum, în anul 1995, de pildă, văzînd lumina tiparului prima ediţie a lucrării sale fundamentale, “CĂRAREA ÎMPĂRĂŢIEI”, în forma definitivă pe care a gîndit-o şi ne-a lăsat-o părintele Arsenie Boca, în 1949 pe cînd se afla încă la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Aşa după cum a subintitulat-o,  lucrarea se doreşte a fi “un răspuns creştin la neliniştile vremii”.  Dealtfel, cuvintele fundamentale care reprezintă esenţa învăţăturii sale sunt chiar cele aşezate de către duhovnicul de la Prislop înaintea tuturor celorlalte, acestea răzbind în inimile rîvnitorilor întru cele de fiinţă prin adevărul rostit de cuviosul arhimandrit care adună parcă esenţa învăţăturii ortodoxe, spunînd apăsat şi cu neîndoită încredere că “Este o singură CALE senină: anume, aceea a trăirii învăţăturii creştine în toată adîncimea ei şi în toată sinceritatea noastră! Asta rămîne singura cale sigură, pe care trebuie s-o învăţăm mereu, în fiecare rînd de oameni“…

"Oricît ni s-ar părea de neobişnuit, dar adevărul acesta rămîne: Că ne-a trimis Dumnezeu în lumea aceasta ca să ne învăţăm a ne lepada de ea şi s-o căutăm pe cea adevărată... Dumnezeu a făcut totul pentru mîntuirea noastră, aceasta neînsemnînd că noi să ne dedăm lenei, pentru că a făcut Dumnezeu totul din partea Sa, anume: S-a micşorat pe Sine şi S-a făcut om adevărat, întru totul asemănîndu-se nouă, afară de păcat, ca să ne arate cărarea cu lucrul şi cu persoana Sa. Deci, cei ce vrem să ne mîntuim, avem a merge şi noi toţi pe aceeaşi CALE, toată… Din buze mulţi Îl urmează pe Domnul, dar cînd să treacă prin moartea de pe cruce - desăvîrşită lepădare de sine - mulţi se dau înapoi. Toţi aceştia întîrzie pe cale. Rămaşi în urmă de frică sunt destui în toate veacurile şi vremile, dar mai ales în vremile noastre, temîndu-se ca nu cumva din cauza credinţei să-şi primejduiască viaţa aceasta. Noi însă să zicem: unde e fericirea aceea, să cădem şi noi în primejdia în care a căzut Dumnezeu; iar de nu ne primejduim pentru Dumnezeu e semn că nu suntem vrednici (…) O taină a lui Dumnezeu e şi aceasta: Nu pedepseşte toată răutatea tuturor, aici şi numaidecît; precum nici nu slăveşte bunătatea tuturor, aici şi numaidecît. Că dacă ar face aşa, atunci şi oamenii ar face binele de frică; mîntuirea ar fi de silă, iar nu o faptă a libertăţii şi a dragostei. Apoi, dacă repede ar pedepsi tot răul, Dumnezeu ar fi un fricos, un neputincios la o masură omenească, sau cel mult îngerească, şi ne-ar da să înţelegem că se teme de rău şi-şi apără stăpînirea, cum fac oamenii... Ci tocmai prin faptul că îngăduie răilor să-şi facă de cap, şi-i lasă pe oameni neînfricaţi de pedeapsa năpraznică, ne dovedeşte Atotputernicia Sa, veşnic liniştită asupra răului, Atotputernicie sub ocrotirea căreia, prin virtutea credinţei, stăm liniştiţi şi noi, primind palmele şi scuipările răului, ca pe nişte mărturii ale neputinţei aceluia, în faţa Atotputerniciei lui Dumnezeu, care ne întăreşte cu liniştea Sa" (Fragment din lucrarea "Cărarea Împărăţiei", autor †Arsenie Boca)

Pe urmele părintelui Arsenie Boca...

Mărturii din Ţara Făgăraşului...

Condamnat în cer...

CINE și DE CE are interesul să țină departe de Sinaxar martiri precum părintele Arsenie Boca ?!

Un răspuns ipotetic veți afla vizionînd acest film... 

Părintele Arsenie Boca Luminătorul...

Fie că este vorba despre lucrarea sa cîtă vreme a fost printre noi în chip, fie acum, cînd credincioşii îi simt prezenţa de netăgăduit, în duh, părintele Arsenie Boca a atras ca un magnet oameni rîvnitori întru cele sfinte, dar nu numai pe aceştia, numeroase fiind mărturisirile cînd cei care fie că Îl pierduseră pe Dumnezeu, sau chiar cei care, din necredinţă, nu-l cunoscuseră niciodată, cu toţii s-au trezit deodată înluminaţi de harul monahului de la Prislop, urmînd, astfel, lui Hristos şi aducînd pe Cărarea Împărăţiei pe alţii asemenea lor. Două din mulţimea acestor cazuri vă invit să le cunoaşteţi în postarea de faţă cu credinţa că mărturisirile celor care au beneficiat de minunea mijlocită de către părintele Arsenie Boca Luminătorul vor aduce şi pe alţi rătăciţi pe căile cele bineplăcute lui Dumnezeu...  

Rugăciune către sfîntul nostru părinte Arsenie Boca

Sfinte Preacuvioase Părinte Arsenie, îndreptător al sufletelor noastre şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, ca cel ce ai fost împodobit cu adânc de cunoaştere a făpturii omeneşti, te rugăm în vreme de durere şi mîhnire, caută cu milă spre noi păcătoşii fiii tăi şi mijloceşte către Preabunul nostru Mîntuitor iertare de păcate şi vindecare de toată neputinţa. Părinte sfinte cel care ai mare îndrăzneală înaintea tronului ceresc, te chemăm cu amare lacrimi, dar cu nădejde, că cele spre vindecare sufletească şi trupească, spre mîntuire şi sfinţire, le vom dobîndi prin Tine, cel ce ne-ai încredinţat prin aceste cuvinte: "Eu mă duc, dar de acolo de unde voi fi am să vă ajut mai mult ca şi pînă acum"...

După cum în viaţă pe cei aflaţi în mari necazuri şi cumplite suferinţe îi tămăduiai îndată, şi acum, pe noi cei păcătoşi însă chemaţi cu dragoste părintească la mormîntul tău încununat cu har ceresc şi flori, ne primeşte şi ne mîngîie, sfînt şi bun Părinte, ne scoate din negura păcatelor şi a patimilor, ne dăruieşte binecuvîntarea ca să purtăm Crucea vieţii, spre înviere şi luminare desăvîrşită... Doctor şi tămăduitor de orice suferinţă, te rugăm, vindecă-ne pe noi fiii tăi şi pe cei ce îi aducem în lacrimi şi rugăciuni la Crucea sfîntă a mormîntului tău izvorîtor de pace, har şi binecuvîntarea ta de bun şi sfînt Părinte, îţi mulţumim şi te rugăm să ne fii mereu aproape cu rugăciunea şi ajutorul ce ni-l aduci din Cerul Sfînt, spre slava marelui şi minunatului nostru Dumnezeu şi spre a sufletelor noastre mîntuire. † Amin 

SFÂNTUL ARDEALULUI - Întîlnirea în duh din Muntele Sfânt

Din scrierile rămase despre viaţa, nevoinţa şi faptele părintelui Arsenie Boca se cunoaşte, este de notorietate faptul că † SFÂNTUL ARDEALULUI  - aşa cum ne-a rămas nouă, acum, să-l purtăm cu evlavie în inimi pe duhovnicul de la Mănăstirea Prislop – a ucenicit la acest sfînt născut în spaţiul ortodox rus cu care s-a întîlnit în duh, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, în relativ scurta-i şedere la Muntele Athos, despre această întîlnire/ucenicie existînd chiar mărturisiri făcute, din ceea ce am citit eu, cum că însuşi părintele Arsenie Boca ar fi dezvăluit asta, desigur, cu smerenia care l-a  caracterizat  întotdeauna  în  astfel  de  momente...    

Pe urmele părintelui Arsenie Boca:

Adolescentul din grădina cu flori

Pictura părintelui Arsenie Boca:

Iisus în zeghe...

Icoană aflată în biserica Sf. Elefterie Nou din Bucureşti

Noiembrie 2012 - Douăzeci şi trei de ani de la naşterea în ceruri a părintelui Arsenie Boca

Prezent în duh, alături de cei rîvnitori întru Hristos, părintele Arsenie Boca (29 sept. 1910 - 28 Noiembrie 1989) luminează cu faptele sale minunata boltă  a ORTODOXIEI

"Voi veniţi după cuvânt de folos şi apoi aşteptaţi să vă mântuiesc... Dar eu nu pot asta, eu pot doar să vă trezesc din păcatele în care trăiţi, pentru că viaţa asta e scurtă iar cealaltă e veşnică şi n-aş vrea să plângeţi la Ziua Judecăţii"... Sunt cuvinte care i-au rămas întipărite în suflet părintelui Pantelimon de la Mănăstirea Ghighiu-Prahova, cel care i-a fost ucenic părintelui Arsenie Boca la Mănăstirea Brâncoveanu, de la Sîmbăta de Sus. Mai multe despre întîlnirea părintelui Pantelimon cu cel pe care-L purtăm acum în suflete drept "Sfîntul Ardealului" vă invităm să aflaţi făcînd click AICI...